Incepând cu prezentarea spectacolului, lăsată pe mâna unui amator (chiar nu am reținut numele, dar nici nu merită) care nu a ştiut să anime un public foarte cald şi volubil, la început - dar din ce in ce mai fad şi plictisit de evoluția sub aşteptări a spectacolului; continuând cu anunțul în ultimul moment al neparticipării trupei care era capul de afiş al spectacolului (2 Unlimited); apoi umplerea timpului cu o serie de artişti autohtoni care nu au înțeles că publicul aşteaptă muzică şi nu hăhăieli (vezi Sweet Kiss, N&D fără D) şi ar mai fi nişte nume, dar probabil nu vă vor suna cunoscut; organizarea sub aşteptări a unui eveniment de asemenea arvengură: sistemul de plată cu tokeni care a obligat lumea să stea la cel puțin două cozi uriaşe pentru o sticlă de apă sau bere, frigul din Polivalentă - în condițiile prezenței în sală a câtorva mii de persoane, sonorizarea - care a lăsat mult de dorit.
Ca să fim obiectivi, totuşi, trebuie să amintim profesionalismul trupelor străine - care au arătat de ce au făcut istorie la vremea lor - introduse în spectacol destul de târziu cât să găsească un public deja plictisit -dar au ştiut să îl încălzească şi să îl facă să vibreze (o notă specială pentru Corona care a avut un recital de zile mari). Deasemenea, o apreciere pentru Snap!, aduşi practic din concediu pentru a înlocui pe 2 Unlimited, care nu a participat din motive medicale. Daca artiştii autohtoni prezenți la spectacol ar urmări mai atent evoluția lor, ar înțelege că publicul aşteaptă de la ei să vorbească mai puțin pe scenă, să facă mai puțină gălăgie (expresia lor favorită) şi să se concentreze asupra actului artistic pentru care sunt plătiți.
Una peste alta, We love retro a fost un event ok, în mare parte datorită datorită acelor artişti care ne-au fost idoli acum 20-30 de ani - şi iată că am înțeles încă o dată de ce - dar, din punct de vedere organizatoric, a rămas tributar păguboasei mentalități româneşti "merge şi-aşa".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu