Nici în cal nici în căruță, nici călare nici pe jos

Medicul Mihai Luncan , şeful Institutului de Urologie din Cluj-Napoca, considerat „părintele transplantului renal", a fost încătușat de DIICOT după ce a fost audiat mai multe ore la sediul parchetului. Acuzațiile care i se aduc cunoscutului medic şi grupului infracțional care l-a sprijinit se referă la faptul că, în perioada 2007-2009, un număr de 159 de pacienți au făcut obiectul unor proceduri medicale care au fost efectuate în cadrul SC LUKMED SRL cu ajutorul unei aparaturi medicale aparținând Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, transferată fără titlu din incinta acestei instituții în cea a SC LUKMED SRL, în condițiile în care sumele necesare achiziționării kit-urilor necesare utilizării acestuia au fost achitate de către Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, iar pacienților le-au fost percepută sume consistente de bani, cuprinse între 3.000 și 6.700 euro/intervenție. 

Fără a încerca să minimizez presupusele infracțiuni de care este acuzat medicul, această practică este una des întâlnită. Suntem foarte mulți cei care am fost redirecționați de la clinici de stat către  cele private "pentru investigații suplimentare". Iar această practică este una care ar putea fi rezolvată foarte simplu printr-o intervenție legislativă a statului.

Medicii fac parte din sistemul bugetar. În acest sistem, funcționarii publici -magistrați, militari, polițişti, angajații din cadrul deconcertatelor au interdicția de a fi acționari majoritari într-o firmă. Cu alte cuvinte nu au voie să aibă nici un business pe numele lor. Nu înțeleg de ce statul este pentru unii mumă şi pentru alții ciumă  de vreme ce şi spitalul de stat este o instituție publică. De ce le permite medicilor să profeseze atât în mediul public şi să aibă şi cabinete private? O să îmi iau permisiunea de a nu mă lăsa înduioşat de placa aceea cu cei 6 ani de şcoală pe care trebuie să îi facă, plus rezidențiatul, plus  obligația de a învăța toată viața. Sunt o mulțime de alte categorii sociale - bugetari sau privați care trebuie să facă toate aceste lucruri.  Ce este cert este faptul că, atâta vreme  cât această discriminare va continua şi aceşti doctori vor fi nici pe cal nici în căruță, nici călare nici pe jos, vom fi în continuare redirecționați către clinicile private pentru a beneficia de servicii de calitate, uneori, culmea, cu ajutorul unor echipamente  pentru care plătim fiecare dintre noi.